Ham Ham!
Eu sunt Cara, o ciobanita germana. Am 6 anisori impliniti acum cateva zile. Povestea mea este haioasa… nu am ratacit pe strazi, nu am stat noptile pe afara, nu m-am certat cu nimeni niciodata pe mancare sau pe un loc de dormit. Eu pur si simplu “am aterizat” de la mama mea naturala, in casa mamei mele adoptive, Titicu. Aveam 3 luni si eram un ghemotoc negru de blana.
Mi-a fost greu in primele zile sa ma obisnuiesc cu noua familie, dar Titicu e o adevarata mamica grijulie. A stat langa mine noaptea cand plangeam, mi-a aratat cum trebuie sa-mi mananc mancarea ca sa ma fac mare si frumoasa, mi-a explicat ca in casa daca stai trebuie sa te speli si sa fii curata (da, sunt un ciobanesc care se spala 
), m-a invatat sa impart ceea ce am si cu altii, sa nu fur mancare (trebuie doar sa ma uit frumos in ochii stapanilor si imi dau ei ce vreau)… pfiu si inca cate si mai cate m-a invatat. De fapt tot ceea ce sunt (orice numai un catel rau, de paza, nu) i se datoreaza ei. Partea amuzanta este ca mai am putin si voi invata si sa torc.
Pasiunea pentru mancare tot de la ea o am. Si ne completam bine in bucatarie. Ea sta sus pe masa si indica exact ce si cum, dar eu ies afara fur stiri din zona despre ce si cum se mai gateste, adulmec exact retetele potrivite, vin sus in casa si transmit mai departe care este trendul culinar. Si de aprovizionare tot eu ma ocup. Mama mea este micuta si sensibila la lumea de afara asa ca eu trebuie sa ies la cumparaturi. Impreuna cu unul dintre stapani, normal. Ca nici eu nu sunt superdog sa fac cumparaturile singura… a spus si mama ca facem lucruri serioase aici, dar intr-o varianta funny.
Asa ca o zi normala de gatit, arata cam asa: eu merg si cumpar ce-mi miroase a bine pentru ziua respectiva (trebuie sa tin cont de sezon, de sarbatori, de cati vom fi la masa… dar va povestesc pe blog despre asta), le aduc acasa, Titicu, mama, le selecteaza atent si … cele 4 manute magice ne pun in practica ideile.
Recenzie suflete in casa: doua chestii pe 2 picioare – oameni se numesc plus o pisicuta si o catelusa… un mix perfect pentru o aventura culinara de exceptie.
So enjoy our blog, pe care am uitat sa-l mentionez ca l-am primit cadou de ziua mea pe 2 Februarie 2010 Merci…
Ham
